Inima Mea Nu Te Iarta Instant

Ți-ar plăcea ca povestea să aibă un , sau vrei să dezvoltăm mai mult trecutul celor două personaje ?

Matei s-a întors în oraș după șapte ani, purtând în buzunar o scrisoare nescrisă și în minte o singură imagine: chipul Elenei în acea ultimă seară de noiembrie. Orașul părea mai mic, străzile mai înguste, iar aerul mirosea a ploaie și a amintiri pe care sperase că timpul le-a șters. Inima mea nu te iarta

Elena ieși din cafenea fără să se uite înapoi. Matei rămase la masă, înțelegând în sfârșit că iertarea cerută e inutilă atunci când locul pe care l-ai ocupat odată în cineva a devenit, între timp, o cicatrice care nu se mai vindecă. Ți-ar plăcea ca povestea să aibă un ,

Elena zâmbi, dar era un zâmbit care nu ajungea la ochi. Privi pe fereastră, spre frunzele care dansau în vânt, și tăcu un minut lung. Elena ieși din cafenea fără să se uite înapoi

— Dar e o problemă, continuă ea, vocea tremurându-i ușor. Poți convinge mintea cu argumente, dar nu poți negocia cu sângele care a înghețat în vene în noaptea când ai închis ușa. Te privesc și nu mai simt căldură, ci doar un gol pe care l-ai săpat cu grijă.

Se ridică, își luă haina și îl privi drept în ochi pentru ultima oară.

— Eu te iert, omule din fața mea. Dar inima mea... inima mea nu te iartă. Ea încă mai trăiește în acea noapte de noiembrie și nu vrea să iasă de acolo. Și, din păcate, ea este cea care decide cine rămâne și cine pleacă.