Prea Frumos - Prinи›ul

Zâna a zâmbit. Blestemul s-a rupt, dar Alaric nu mai era cel de dinainte. Chipul lui era la fel de frumos, dar ochii îi străluceau acum de o lumină caldă, venită din interior. S-a întors la palat nu ca un exponat, ci ca un lider care știa că , nu ceea ce porți pe chip.

Pe măsură ce faptele sale bune se înmulțeau, Alaric a uitat cum arăta. Nu mai căuta oglinzi; căuta doar zâmbete pe fețele celor pe care îi ajuta în taină. Capitolul IV: Întoarcerea la Lumină PrinИ›ul prea frumos

„Acum mă vezi?” a întrebat el cu blândețe, nu din dorința de a fi admirat, ci din dorința de a fi prezent. Zâna a zâmbit

A învățat că foamea, oboseala și bunătatea cântăresc mai mult decât orice reflexie. S-a întors la palat nu ca un exponat,